Eu sunt poetul
Ben.
Corlaciu, al doilea drac și cel mai puternic, umblu cu tălpile pline de smoală, mereu ursuz și nemernic.
Mama mea a fost o broască țestoasă, m-a făcut cu trestia cea mai înaltă, am fost alăptat de-o broască râioasă, culcușul mi-a fost tot o baltă.
Eu sunt poetul
Ben.
Corlaciu, care-am crescut prin mlaștini clocite, cer am avut un fund de apă răscolit de trestii prea învechite.
Un singur nufăr mi s-a prins de gât, odată, demult, într-o seară: nu mă văzuse cât sunt de urât și cald s-a cuibărit la subsoară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează