Pe gâturi de flamingo suie aer
la aripe ce ceață trag liliecii
vântul pe osia piezișă cade
praful macină vremile fără
dinți surpă munți de tăcere
și atâtea explozii pe-o parte
făină rugină pe alta e tot
ce prăjește aceeași friptură la
câte gâtlejuri lungi de flamingo
mărgele de rouă ar vrea să plângă
aripele grele de ploaie se strâng
ciopoare de ciori pe uluca dintre
făină și calda rugină se scurge
cu șira spinării frântă zigzagul
aripelor arse. Trăznetul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează