Mă copleşesc iubiri pierdute-n zare,
măînspăimântă cele oferite.
Ieşiţi voi, frunze noi, înmugurite.
Vă voi plăti acum, nunţi necesare.
Zăpada cade, veşnică ninsoare.
Întârziate ierni, şi reci, sleite,
priviri de-amici. Cum pot să nu palpite?
Şi-o anevoie de urcat cărare.
Amoruri noi, amoruri depăşite,
amestecându-vă prea mult în gând
și-n discordanţele eoliene.
Ci vino, primăvară, vino, vânt,
să mături cu răsuri nechibzuite,
din piept, amorurile imperene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează