Atât de-nfrigurata pleoapelor pojghiță
tremură în somnul albastru - cafeniu.
E târziu, fetiță,
e târziu -
și steaua mea și îngerul se joacă de-a pustiu.
Oare luna asta-i beată criță, de-i e mersul ca un orolog stricat?
De-atât coniac băut, s-o fi uscat și fundul sticlelor zvârlite pe podea.
E târziul ca un pas, pe care nimenea nu-l mai vâră-n născătoare sau în altceva.
Ceru-i ca butoiul fără fund, coniacul ăsta-i negru și rotund sau ca steaua-n formă de omletă.
Ochiul doamnei i. s-a schimbat - monetă, pirueta nopții sângeră-n călcâi.
Unde-i omul care va țâșni întâi ca un guturai erotic peste pat sau împins sub masă, ca și câinele bătut la coadă și pupat în bot?
x, y, z -
ecuație proastă ca o femeie; virgină, iapă aeriană sau ied; aceeași beție pe calea lactee.
Bobi de râie adunați ciorchine, poetul îi stoarce de zeamă - vin; noapte cu flori, o inima și - cine știe câte frunze, aghiazmă și cât pelin.
Zămislire perpendiculară, ca "luna aceea de la
Trebizonda" -erotica lună a lui
Geo
Dumitrescu, omul cu dinții și palmele de ceară, cel mai ofticos dintre prietenii mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează