Cât de frumoasă pare frumuseţea
cand adevărul o împodobeşte
și roza îşi sporeşte mult mândreţea
când dulcea aromă-n ea sălăşluieşte.
Măceşul are floarea colorată
ca roza cea plăcut mirositoare
de briza verii e poznaş mişcată,
ce scoate spinii din ascunzătoare.
Dar ea e doar o simplă amăgire
nu e curtată şi se ofileşte
murind, nu are parte de mărire
ca roza ce-n parfumul fin trăieşte.
La fel şi ţie-ţi va veni scadenţa,
dar versul meu ţi-a distilat esenţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează