Frunze de animal ţinut în ploaie,
umbră pieloasă de gutui,
un cer zemos care se-ndoaie
ca să-l consumi şi să i te supui.
Prea înţelepte capete de aur atârnând
gândesc miresme ca să te subjuge
ispititoarei care urcă blând
prin crengile deschise-n cruce
Şi-n frunzele senzuale bolboroseşte stins
făgăduiele ciudate şi eresuri
in timp ce ora picură,-ntradins,
văzduhul cu mai multe înţelesuri.
Ce moarte aromată se coace în gutui!
Ce ţi-ai putea dori mai mult s-arăţi?
C-un gest pios şi singur pui
rotundul aur putred printre cărţi.
Din vol. Somnul din somn 1977
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează