Pe drumuri delirând,
pe vreme de toamnă,
mă urmăreşte-un gând
ce mă îndeamnă:
- Dispari mai curând!
În casa iubitei de-ajung,
eu zgudui fereastra nervos,
și-o chem ca să vadă cum plouă
frunzișul, în târgul ploios.
Dar, iată, şi-un mort evreiesc...
și plouă, e moină, noroi -
în murmure stranii semite
m-adaug şi eu în convoi.
Şi nimeni nu ştie ce-i asta -
m-afund într-o crâşmă să scriu,
sau râd şi pornesc înspre casă,
și-acolo mă-nchid ca-n sicriu.
Şi mereu delirând,
pe vreme de toamnă,
m-adoarme un gând
ce mă îndeamnă:
- Dispari mai curând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează