Codrii româneşti
scutură frunza pe trenuri,
și brumele şesului vin pe fanare.
Semnale melancolice
cântă cantoanele, gările galbene
cu voiajoare-n crepuri.
Toamna putrezind între poame
sub coviltire trece pe la bariere,
spre burguri în cearcăne de bolţi.
Dogari imortalează-n podgorii
ca o incinerare de silvani.
Aud plânsul copilului de fermier la tablă
învățând cercul păscut pe alei,
și ralul de vânt prin flautele aracilor
unde se logodeau culegătorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează