Pe frunte am o cununa, în deget un inel,
pe umeri somptuosul costum;
mâtăsuri și giuvaeruri regești port pe el
și sunt fericită acum.
Căci stăpânul meu mă iubește;
când el făcu-ntâia oara dorinței drum,
am simțit în pieptu-mi cum bucuria crește,
iar vorbele-i sunau îngerește.
Si el e fericit, acum.
El, îmi dădu încrederea, blând îmi vorbi!
Și palida mea frunte o sărută, în drum
ca dintr-o aiurare inima-mi se trezi
ca într-un vis atunci îi șoptii
văzându-i iubirea cea mare
și sunt fericită acum!
Așa au fost, iată, spuse vorbe ce rostea,
iată așa a fost făgăduiala de fum,
dar cu toate că-mi fu credința înfrântă,
cu toate că și inima mea va fi frântă,
inelul acesta de aur cuvantă,
arată cât sunt de fericită acum!
Domnul sa nu ma fi amăgit!
Căci parcă visez și nu știu cum
sufletul îmi e deznădăjduit;
mi-e teamă să nu fac un pas greșit,
mi-e teamă că cel mort și părăsit
nu mai e fericit acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează