Moare toamna în petale de cicori,
mor pe-ncetul și cicorile-n vâlcea,
fâlfâie-n răstimpuri sumbrul crep de ciori
peste câmpul gol și peste viața mea.
Vine vijelia răbufnind din zări,
răscolește totul ce-ntâlnește-n drum,
sugrumată moare floarea pe cărări,
în viespar de schije, pulbere și fum.
De vrei să dai sprijin trupului învins,
suflete, îți cată adăpost în cer:
n-a rămas pe-ntinsul văilor cuprins
decât Dumnezeu din cer, brancardier.
Versuri din volumul „Scut și targă”, 1926
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează