Ţi-a stins o vrăjitoare-n ochi cărbuni
sau pentru ce bolesc de dorul lor?
Din boala asta s-ar putea să mor
că prea mă pârjolesc negri-ţi tăciuni...
Mai bine lasă-ţi pleoapele pe ei
să nu-i mai văd cum ard sub obroc.
Rămâie totul doar un simplu joc
fără dureri şi fără de temei...
Dar nu rămâne, ştiu… și din belşug
cresc flăcările-n jurul meu, de dor...
Iubito! vino iute c-un ulcior
ca să-mi aduni cenuşa de pe rug...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează