„Poetul este singura ființă care-și poartă inima în afară de sine". (Lucian Blaga)
Când vine seara, mama mă așteaptă
în fața porții tânără și dreaptă.
Ușoară și sfioasă. Ca o șoaptă…
ultimul tren se-aude fluierând.
Vin cei plecați. Mai vin din când în când.
Mama privește luna surâzând.
Din cer, cade o frunză ca un gând…
Comentează
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează