E un copil! E o copilă!
Sunt amândoi copii!...
iubirea lor e o idilă,
cum sunt prin poezii...
Furişi se întâlnesc adese,
și el îi recitează
sonete din Musset culese;
ea tace şi oftează...
El cu o vorbă mintea-i fură
și-o farmecă, şiretul!
Dar se loveşte peste gură
că i-a şoptit secretul...
Cu şoapte calde şi timide
iubirea lor şi-o-ngână,
iar întâlnirea lor se-nchide
c-o strângere de mână.
Se hotărăsc în ziua-a două
să se revadă iarăşi...
iubirea lor e vecinic nouă,
deși sunt vechi tovarăşi.
Şi setea patimei aprinsă,
din ochi li se revarsă:
ea pleacă de durere-nvinsă,
el, cu simţirea arsă!
Iubirea lor e o idilă,
cum sunt prin poezii:
el un copil! Ea o copilă!
Sunt amândoi copii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează