Priveliști văduvite de văz ascunse în grai
liliecii pe care-i iubim nu ni-i poate fura
gura ta de lup florile tale de fum
un cocor însângerat aceasta e trezia fără de văz
în care ne ascunde dimineața
coastele tale lovite de ură sub talpa amiezii
inima ta răpusă de dărniciile oarbe
seara nu mai suntem decât clopotnița de pâclă
din care țâșnesc în priveliști de lup
stelele tale de fum liliecii pe care-i iubim
până ce ne împresoară căderea pleoapei
pașii morții în creștetul oaselor când se aude
calea pe care nu ne-o poate fura
gura ta de trezie florile tale de lup
auzeliști fără de grai arătate în valea pierdută
coastele tale plutind pe râul de lemn
purcese cândva de demult din răpuse izvoare
tocmai aici adunându-se dorniciile oarbe
clopotnița de pâclă inima ta cocorul însângerat
din care țâșnesc stoluri hăituite de fum
liliecii pe care-i iubim fără istov și când
căderea oaselor împresurarea pleoapei
pașii morții de auzeliște fără de grai
ne petrec amarnic în valea pierdută
pe care nu ne-o poate fura ori ascunde
steaua ta de lup gurile tale de fum
dimineața jupuită de văz
coastele tale sfârtecate de tăceri în amiază
seara ruinată în dorniciile oarbe
clopotnița din căderea oaselor
până nu mai suntem decât miez de noapte
florile tale de pâclă ascunse în grai
priveliști din izvoare auzite cândva de demult
auzeliști fără de moarte văzute tocmai acum
liliecii pe care-i iubim fără istov
coastele tale strivite țara de soare răsare
gura ta de lup
fără de soare apune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează