Le ştie. Cântărind uscate cepe
din ochi numai, a şi văzut în zori:
albastre, roşii, albe, mii de flori
pe strat, când anotimpul lor începe.
Cu mintea el îmbracă ţarini, stepe -
a florilor oştire n-o măsori:
zambilele, turbane de ninsori,
lalelele, paşale trase-n ţepe.
Cunoaşte cu migăli de fântânar
cât dor de apă duce fiecare,
și cerului o cere ca un dar.
Cu el pornesc purtând o stropitoare.
Cădelniţând belşug, cu pasul rar
visând la truda florii din răzoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează