Iubiri şi doruri câte-am dus
nu vreau să le mai spun la lume -
mă judece doar Cel-de-sus
și conştiinţa mea anume.
Primească-mi inima cum vor,
ea lor le cere îndurare,
supusă doar pedepsei lor,
cu tot ce-a strâns, cu tot ce are.
Mândria-i nu s-a umilit
nicicând prostiei şi ocării, -
nu piere stânca de granit,
vuiască valurile mării!
Cu fruntea printre nouri grei,
hotar stihiei şi genunii,
ea-şi spune gândurile ei
doar trăsnetelor şi furtunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează