Din tot ce ne-a fost drag mai înainte
povești rămân și cântece-nvechite;
ne fură clipele, pe nesimțite,
din flori mirosul, sensul din cuvinte:
Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite,
ca frunzele uscate pe morminte,
se scutură aducerile-aminte
pe inimile noastre ostenite.
Ruini suntem, și orice gând ne doare,
căci e făcut din temeri și regrete.
Te blestemăm, și totuși, cu ce sete
Întindem buzele tremurătoare,
vrăjită-ți undă să ne mai îmbete,
viață pururea fermecătoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează