Ceahlăul e statuia ta...
luceafărul te așteaptă
de veacuri vechi, mai multe sute,
piscul în creștet, cald, să ți-l sărute.
S-a întâlnit adâncul cu înnaltul
și nu mai scăpărase din piatra țării altul.
Fusese noapte-n cerul așternut
pân-ai primit botezul de sărut.
Singură luna, sfântă, v-a văzut,
Fecioara scumpă de tristeți și jale
de peste toate dragostele tale.
Ești al pămăntului tu, Doamne, dintre lunci,
Ori ai rămas în ceruri ostatec de atunci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează