Am sărutat această lume cu ochii și cu mâinile,
în faldurile inimii nenumarate-nvăluind-o.
I-am potopit și zilele și nopțile cu gânduri,
până când lumea și viața mea
s-au contopit într-una singură.
Și dragă mi-i viața,
pentru că dragă mi-i lumina cerului
intrată-n mine.
Dacă a părăsi această lume
e tot atât de-adevărat ca a o iubi,
trebuie să existe undeva un tainic înțeles
între inceputul și despărțirea de viață
Daca iubirea de viață
s-ar contopi în moarte,
atunci durerea dezamăgirii
ar roade măduva din toate cele,
iar stelele și ar reduce lumina,
până s-ar face totul beznă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează