În alba bătaie de lună
și printre coloanele vechi -
eu scriu o scrisoare nebună
acelor ce nu au urechi.
Și-acelor ce nu au vedere
și nici acea rază de gând,
de-ar fi cu Iisus într-o vrere -
aici, în înalt, orișicând.
Da, scriu și de nopți și de denii,
aflându-mă între netoți,
care au mâncat marii genii,
Iar Domnul, de stai și socoți,
ne-aude, ne vede-n milenii, -
cu-aceeași iubire pe toți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează