Locuiam într-o odaie
la al patrulea etaj,
strada Universităţii,
casă mare cu grilaj.
Casa asta, din păcate,
c-un proprietar bigot,
n-avea electricitate…
dar încolo avea tot:
Scări, balcoane, coridoare
și, ca-n orice case mari,
cu apartamente multe -
fel de fel de locatari.
Într-un rând, venind acasă,
noaptea, de la cinema,
la parter, pe întuneric,
aud paşi în urma mea.
Şi-o uşoară siluetă
îmi vorbi abia şoptit:
“-Dacă nu sunt indiscretă,
domnule, n-ai un chibrit?”
O fi tânără? Frumoasă?
Doamnă măritată, sau…?
Fără multe marafeturi,
scot chibritul şi i-l dau.
Urc apoi o scară-n fugă
dar când trec prin coridor,
drept în faţa mea o uşă
se deschide-ncetişor.
Şi prin crăpătura uşii
scoate capul blond, sburlit,
o duduie somnoroasă:
“-Domnule, n-ai un chibrit?”
Pe-asta o cunosc eu bine:
e frumoasă ca un paj,
o servesc la repezeală
și mai urc înc-un etaj.
Când, prin razele de luna
ce treceau printr-o perdea,
ce să vezi? O doamnă brună
îmbrăcată-n pijama.
Este Ea! Chiar Ea! -
Femeia după care mă topesc
de vreo zece zile-ncoace
și nimica nu-ndrăznesc!
N-aveam încă cunoştinţă:
"Scuză-mă dacă-mi permit,
soțul meu e dus de-acasă,
n-ai matale un chibrit?"
Un chibrit? Ce fericire,
mai aveam vreo două-acum,
i-aş fi dat chiar patru dacă
nu făceam risipă-n drum.
Altă scară, cea din urmă,
pe culoar aud un zvon,
ce-i? Un drac de fată-n casă,
numa-n bluză şi jupon.
Ma opreşte cu sfială:
“-De nu sunteţi prea grăbit,
mă iertaţi de indrazneală,
V-aş ruga…- Ce? -Un chibrit…”
Trebuia să-i dau că altfel
asta-mi scoate vreun ponos,
scotocesc prin buzunare,
de necaz le-ntorc pe dos:
"Am gasit o gămălie,
doar atât, îmi pare rău,
nu ştiu dacă s-o aprinde.
S-a aprins? Norocul tău!"
Când, în fine, ajuns-odată
în odaia mea: tablou!
O amică (are cheie)
m-aştepta ca pe-un erou:
"De trei ceasuri stau în beznă,
zice, eşti nesuferit,
sunt grozav de enervată,
scoate fuga un chibrit."
Iar chibrit? Simţi-i că-mi sare
țandăra, curat pârjol:
"Ce-s eu fabrică de fosfor?
Sunt regie? Monopol?
De când am intrat în casă
tot chibrit, chibrit, chibrit,
dracu’ să vă ia pe toate,
nu mai am, le-am isprăvit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează