Brâncuși - Carl Sandburg

Brâncuşi e un năzdrăvan, care-şi ia bilete pentru Nicăieri;

un năzdrăvan  care şi-a făcut bagajele, dar n-are

nici un oraş, da, Brâncuşi e un năzdrăvan: înţelege

perfect păsările şi craniile, cunoaşte bine poziţia

firelor de păr din buclele şi şuviţele unui cap

de femeie; o cunoaşte atâta de bine, încât ştie

de unde vine şi încotro se îndreaptă fiece fir; şi

scormoneşte adânc, în căutarea tainelor celor

dintâi şi celor mai vechi fauri de forme.

Să nu sărim cu gura pe Brâncuşi pentru că abia

s-a urnit şi pentru că nici nu e-n stare-a rosti

numele locului unde-ar dori să se ducă,

atunci când va avea timp şi va fi gata de drum -

o, Brâncuşi, ai pus lângă pragul casei tale

o sumedenie de butuci, să se usuce la soare şi

să se întărească îndeajuns pentru a le putea mânui

lemnul cu mâinile-ţi aspre, cu dălţile şi ciocanele

tale, o, Brâncuşi, faur de păsări transformate

în conuri, de cranii transformate în ouă, inima

ta e mângâiată de speranţa că vei găsi Conul şi

Oul, menite să dăinuie prin tăria lor, chiar după

ce pământul se va preface-ntr-o negură.

Brâncuşi, tu nu vei da la ziar un anunţ spunându-i

lui Dumnezeu că ar fi în folosul lui să vină să te

vadă; nu vei deveni guraliv risipind rugăciuni

cu nemiluita; nu vei deveni familiar şi obraznic

de parcă Dumnezeu ar fi un vecin şi i-ai fi numărat

cămăşile atârnate pe-o frânghie; vei continua

să bolboroseşti,

să bâigui şi să murmuri, sau vei rămâne tăcut ca

un şoarece în podul unei biserici, când orga revarsă

valuri de ocean pe stâncile luminate de soare

ale ţărmurilor;

dacă Dumnezeu a hărăzit cumva un ungher

pentru vreun sac de oase, vei avea şi tu parte

de un asemenea ungher, negreşit vei avea parte

de el, Brâncuşi.