Să mai vii pe-acasă, mamă,
să mai vii de peste moarte,
uitătorii fii te cheamă
de departe, prea departe.
Scara podului se frânse,
scara pivniții e bună,
pe pereți un fel de plâns e,
om cu om nu e-mpreună.
Apa din fântână are
de la moartea ta încoace
gust de lacrimă și sare,
mamă, tata ce mai face?
Prin comuna noastră oarbă
nu mai vine nicio veste.
Tu, de dincolo de iarbă
știi mai bine ce mai este.
Lemnul a-nceput să geamă
strâns de fier în trunchiul roții
de pământ ești astăzi, mamă,
de pământ vom fi cu toții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează