Să nu-ți faci griji vreodată cine-aș fi eu,
care e locul meu în al cârdului cor,
nu aș porni cu tine la un drum greu,
dar nici ușor.
Vântul copacii prinde a-i dezgoli,
frigul se face de-acum tot mai simțit,
să nu mă-ntrebi unde merg: spre miază-zi
sau răsărit.
Poate aici, în iarnă, am să rămân
propriei vieți mai făcând un rotocol,
sunt un cocor singuratic și nu convin
vreunui stol.
Poate că am să pornesc, totuși, în zbor
ca o săgeată de foc peste zăpezi
și-n primăvară, poate, pe-un cap de nor
ai să mă vezi.
Oricâte semne mi-ai face de coborât,
oricum m-ai crede: nebun sau înțelept
n-am să cobor nicidecum - tu cânți din gât,
eu cânt din piept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează