Omul, specie perfidă,
ce-mblânzeşte să ucidă,
ce domesticeşte fiare
spre-a le pune în frigare.
Surâzând capcane-ntinde
și pădurea o aprinde
seacă cerul, surâzând,
numai moarte are-n gând.
Pipăie în infinit
cu buricu-i de cuţit,
unde în eter trimite,
numai spre-a se compromite.
Început, sfârşit de drum,
trece-nfăşurat în fum
prim al minţii, rob al gurii,
Aberaţie-a naturii...
țipă pasăre şi pom:
Doamne, scapă-ne de om!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează