În fulgerarea clipei fugare, care piere
lăsând în urmă chinul eternului regret,
în fulgerare-aprinsă de doruri efemere
se tânguie suspinul eternului regret.
Și-n dâra-i tremurândă ce prelungea-ntristarea
într-o cascadă neagră ca zbuciumul de ieri
și-n dara-i lâncezândă ce alunga uitarea
plângea durerea-ntreagă și zbuciumul de ieri.
Spre urmele pierdute, de mult, în neagra cale
și azi întorc privirea cu-acelaș dor nestins;
pe urmele trecute, încremenite-n jale,
își duce amintirea acelaș dor nestins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează