Clavirile plâng în oraş
pe-o vreme de toamnă pustie...
și plopii plâng tot în oraş,
și-n totul e-o grea agonie.
Par casele triste castele...
amorul, aici, a murit
și poate că plâng la clavire
fecioare cu păr despletit...
Trec singur... şi tare mi-e teamă...
și, unde mă aflu, nu ştiu -
vai, plopii detună oraşul...
clavirile plâng în pustiu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează