.
Lui Perpessicius
Octombre-a jugrăvit pe cer,
cu nori de-argint, de plumb și de oțel,
tavanul unei cameri de hotel
în care s-a-mpușcat un pasager...
Miroase-a igrasie...
din tavan,
bucăți de tencuială-ncep să cadă
octombre-și varsă ploaia rece-n stradă
și pasageru-și spală rana în lighean...
În vârful unui plop, o cioară,
sau poate pălăria neagră din cuier
a pasagerului ce-a vrut să moară,
întreabă vântul:
- Cât mai e până la cer?...
Și, după câteva minute de tăcere,
pornește-n zbor, din plopul desfrunzit,
spre cimitirul din apropiere...
probabil pasagerul a murit!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează