C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine
și inima
mi-o prind în mână. Tremurând
îmi strâng comoara la ureche şi ascult.
îmi pare
că ţin în mâini o scoică
in care
prelung şi neînţeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.
O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat, pe malul
acelei mări, pe care azi
o simt,
dar nu o văd?
(1919)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează