Poporul meu, sunt supărat pe tine
nu eşti aşa cum am crezut cândva,
faci pactul cu duşmanul, ce ruşine!
Aştepţi momentul ca să poţi trăda.
Din sânul tău i-au ridicat gealaţii
pe Horea, Tudor şi pe Mareşal,
pe Brâncoveanu, sfântu-acestei naţii,
pe Cuza, omul providenţial.
Tu n-ai mişcat un deget, dimpotrivă,
din umbra ta, „cozi de topor“ s-au dus
la legănarea tavei cu colivă
și-apoi i-au răstignit ca pe Iisus.
Toate acestea, undeva, se-adună
ca nişte „găuri negre“ te absorb,
istoria, se ştie, se răzbună
ești noul Rege Lear, sărman şi orb.
Purtat de mână eşti, de toţi borfaşii,
te mint că îţi vor binele, în fond,
prin mărăcini şi râpe îţi duc paşii,
te păcăleşte orice vagabond.
Toţi nespălaţii lumii, fără şcoală,
te joacă azi la zaruri pe maidan,
dar tineretul nu se mai răscoală
fiindcă-i plecat să facă rost de-un ban.
Titanic ce pluteşte în derivă
izbit de al Mafiei aisberg,
hemoragie de valori, masivă,
de lacrimi grele, ce nu se mai şterg.
Te fură toţi, te pun la zid, te-acuză,
din an în an te fac mai criminal,
însă tu taci - şi nu ai nici o scuză,
înduri procesul ăsta bestial.
Te judecă evreii, cu trufie,
deși tu i-ai salvat, creştin năuc,
la noi n-a fost Holocaust, se ştie,
însă se minte ca la balamuc.
De ce se minte? Pentru bani şi case,
pentru păduri şi alte bogăţii,
păsări de pradă ne scobesc în oase,
nemernicii ne-ar jupui de vii.
Te pun în lanţuri ungurii, ţiganii,
te scuipă-n gură orice idiot,
ei nu ştiu altceva - să le dai banii,
altminteri te reclamă peste tot.
Nu mai avem Poliţie, Armată,
diplomația face shopping doar…
dar cine să te apere vreodată?
Tu nu mai ştii să pui mîna pe par?
Pe acel par ce funia îl strânge,
pe acel par ce stă de-un veac în pod.
Da, nimănui nu-i plac vărsări de sânge,
dar cine ştie, oare, un alt mod?
E timpul, deci, să speli acea ruşine
din Zodiacul ce ţi-a fost ursit,
eu azi te cert, dar nu pot fără tine,
mi-aş da şi viaţa să fii fericit.
Nu tu eşti vinovat - e doar blestemul
căzut pe dacii care l-au trădat
pe Decebal, şi-ajuns-au la cheremul
altor Zeiţe, altui Împărat.
Hai, capul sus, cu ultima sforţare!
Ridică-te pe coate şi genunchi!
Nu vezi că ţara horcăie şi moare?
Nu vezi că scuipă sînge din rărunchi?
Explozie nu face-o mămăligă,
însă e tare azi ca un pietroi,
acest pamflet amar nu te instigă,
îți cere doar să le declari război!
Război total, pe viaţă şi pe moarte,
bandiților locali şi venetici!
Război acestor paraşute sparte!
Război acestor avortoni pitici!
Război acestei haite ce se ceartă
în pulberea răscrucii, pe ciolan.
Ei fac din România – Marea Moartă,
luați ţara înapoi în acest an!
Popor Român, eşti pân’ la piept în groapă,
te pup pe frunte, şi curaj îţi dau,
dai biruri noi pe aer şi pe apă
fanarioții mai umani erau.
Deşteaptă-te din somnul letargiei,
istoria să nu te ia de laş,
distruge Caracatiţa Mafiei
și să alegi, în faţa veşniciei:
Vrei să fii înger, sau sinucigaş?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează