fragment
Aprind o tigară
caldă ca un surâs
simpla despărțire care a devenit definitivă
necesară ca o anexă a singurătății
și prin fumul violaceu
care se destramă care dispare
ca o fluturare de batistă,
ochii ziarelor mă privesc fix
mă privesc mai insistent ca niciodată
ochii ziarelor sunt șuruburi adânci
prin tăcerile dense ale camerei mele
și indiscreția lor e enervantă
și sunt insistenți ca niciodată -
dar nu găsesc nimic
între crucile uniforme ale ferparelor
între țipetele telegramelor
filmul anonim al faptelor diverse
și rezultatele loteriei de stat
nu găsesc nimic
pentru aceste răni deschise
pentru tristețea așternută pe jos
pentru miinile bandajate cu taceri,
nici un cuvint salvator
nici o veste consolatoare
pentru sufletul ca o padure de oglinzi jefuite -
ochii ziarelor sint perfizi
pentru ca ma insala
pentru ca sint un atentat la singuratate
si imi deschid o sete inutila
si imi provoaca o foame ridicola:
setea vestilor
foamea ineditului -
dar eu stiu ca nu voi primi
nici o scrisoare
de nicaieri,
dar eu stiu ca ineditul
e cea mai splendida si mai stupida iluzie:
cel mult o telegrama ravasita
imi va sugruma somnul minim
pentru o secunda
anuntindu-mi moartea vreunui prieten
(ce multi prieteni am avut
si ce usor si simplu stiu sa moara!)
sau o ilustrata pitoreasca
imi va transmite multe salutari
de la cineva care ma iubeste
de la cineva care nu stie ca toamna
e mai mult decit o arie de flasneta
ochii periculosi ai ziarelor
injectati cu cerneala
privind fix si insistent ca niciodata
prin fumul violaceu:
singuratatile tacerile
condensate intre peretii camerei mele
reci ca un fior
si tristetea asternuta pe jos.
ochii ziarelor trebuiesc inchisi
privirile lor trebuiesc suprimate
ca sa nu mai vibreze ca niste suruburi adinci
tulburindu-mi respiratia.
Miinile difuze ale inserarii
au inceput sa coboare pe acoperisuri
au inceput sa mingiie
cu degetele lor calme
fruntile de tigla ale cartierului,
in curind ceata va invada strazile
ca un gaz fumigen
ca un baraj ca o granita
izolindu-ma si mai mult
de restul lumii,
in curind umbrele vor deveni materiale
imi vor invada camera
vor imbratisa pasional peretii
astemindu-se febril
peste obrazul palid al tencuielii,
in curind singuratatea mea va inregistra
ora aceea unica de seara -
e ora cind femeile se pregatesc
pentru mascarada intilnirilor de dragoste
sub lumina laptoasa a felinarelor
amestecata cu ploaia asfaltului
sau in camere incarcate cu parfumuri tari
care aprind singele
oferindu-i valente nebanuite
incarcindu-l cu agitatii intense,
e ora exodului
e ora evadarilor spre orice iluzie
cind salile de spectacol
devin neincapatoare de lumina
calde ca o blana
intime ca o stringere de mina
acolo. in salile magice de spectacol
prin atmosfera catifelata
intre oglinzile imense
si colierele grele ale femeilor
zimbetele circula ca niste mingi
si privirile se cauta una pe alta,
e ora ceremoniilor solemne
a receptiilor cu marionete si bust
a consiliilor de administratie,
e ora cind se declanseaza
gesturile cele mai patetice cele mai nebunesti
cind se sinucid indragostitii,
e ora cind febra bolnavilor
isi executa dansul cel mai fantezist
in timp ce moartea
se plimba pe coridoarele albe ale spitalelor.
E ora 25,
Pe lângă care voi treceți opaci,
Căreia nu-i observați prezența,
Dar pe care eu o simt
Ca pe un curent electric.
E ora 25
Străbătându-mă,
Ca o devastare, ca un dezastru
Și mă desfigurează
Ca pe o păpușă de cârpă
Și mă face frumos
Așezându-mi o transfigurare enigmatică
Pe față
Pe mâini
În ochii cu pupile unice,
Arzând ca un fluture.
E ora cea mai periculoasă aceasta
Când amintirile sunt niște flăcări
Care ard degetele acestei mâini însângerate
Care pipăie forma acestor obraji
Și se agață de umeri ca de un cuier
Când amintirile organizate ca o armată subterestră
Ies câte una la suprafață.
Profitând de ceața ca un gaz fumigen
de seara care a ocupat cartierul
și trag cu pistolul în bucata de suflet care ne-a rămas.
E ora de cea mai cumplită singurătate
În odaia rece ca un fior
Evadat prin vertebre
Și sunt singur
Ca trenul luminii
Unui om care se sinucide acum
La capătul celălalt al lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează