Eram poetul tău din umbră
ce-ți proslăvea fiece tumbă
de se-auzea până și-n ceruri,
cu-adausuri în chip și feluri,
de îngeri, serafimi, heruvi
adulmecându-te pleșuvi
căci dăruiai la toți miresme
de-amor din creștet, coapse, glezne
și-mprăștiai numai tămâie
chiar din rotundele-ți călcâie
și mai ales un iz special
când te-ncordai pe càte-un cal,
cu tolba plină de săgeți,
ca să ne-arăți ce-i mai măreț
în frișca dulce-a-ntregii vieți..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează