Să rămân singură
și goală de gând
cum numai brazii și pietrele
sunt singuri și goi.
Să spun
auzului meu să adoarmă
și ochilor mei să se-nchidă
așa cum
cândva
brazii și pietrele
au renunțat la ochii
și la urechile lor.
În tăcere și întuneric
s-aștept să zăresc
prin strălucitoarele crăpături
ale sufletului meu răsturnat peste mine -
soarele veșnic și orb
împlântat în zăpadă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează