Ascultă glasul frunzelor bronzate,
când asprul vânt de toamnă le frământă
e un suspin metalic ce-nspăimântă,
pornit din mii de strune descordate.
Foşnesc prin goluri game variate
și-n nesfârşite şuierări s-avântă:
vioare, flaute şi harfe cântă
stridente psalmodii destrăbălate...
Ascultă glasul frunzelor pălite,
când gem de vântul toamnei biciuite
și cad... şi mor, îngălbenind cărarea...
E comedie plânsul lor şi-i dramă:
iar dacă vrei să-ţi înţelegi chemarea,
ascultă glasul frunzelor de-aramă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează