Iată că iarăşi m-aţi năpădit,
amintiri despre camarazii de arme, morţi în război,
măslină a timpului,
amintiri devenite astăzi un tot întreg,
precum un tot întreg sunt blănurile unui mantou,
cum miile de răni devin un singur articol de ziar.
Sumbră, imperceptibilă aparenţă ce şi-a luat
forma instabilă a umbrei mele;
un indian în veşnică pândă;
umbră, vă târâţi spre mine,
mai mult, însă, nu mă auziţi,
n-o să mai cunoaşteţi cântecele pe care le cânt.
O, destinule!
Astrul ceresc să vă aibă-n pază, multiplă umbră,
că n-o să mă părăsiţi niciodată,
fiindcă mă iubiţi
și dansaţi în soare şi nu faceţi colb.
Umbră-cerneală a soarelui.
Umbră-scris al luminii mele.
Arsenal de regrete.
Un zeu umil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează