Tot suie-n noi voci de la Traci
și pasc porunci în sângele fierbinte,
cum ai putea atunci să taci
și de strămoși să nu-ți aduci aminte?
Trec verile şi iernile prin noi,
ca iataganele, cândva, prin macră de român
când se băteau voivozii în război,
cu ei luptam şi eu, aicia să rămân.
Şi iară inima lăută
a doină plânge trăgănată,
cu Horia mă avânt în luptă
și mor sub roată încă odată,
Ci tot cu ea cât Detunata trec Carpații,
să-i strâng o brâncă popii Șapcă;
prin mine Iancu își salută frații
și cu Bălcescu stă la taină înc-odată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează