Am sărutat Arieșul cu pumnii plini de prund,
lacrimi grele am rostogolit până-n străfund.
Era atâta plânset în undele senine
că toate pietrele de aur erau pline.
Am împletit scâncet de cetine din gruiuri
și cântece de tulnic zvonite printre măguri,
cunună înflorată cu plâns durut prin țară
de moți frățâni cu dorul şi cântecul de seară.
Se-ntoarce drumu-n mine, în munte şi pe apă,
holoangări goi şi jilavi la-ncrucișări se-nchină,
îi port şi-i simt în mine aievea cum s-adapă
și cânt cu moții-n tulnic şi cimpoi,
că muntele de aur s-a cununat cu noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează