Şi ieri şi azi cioban
cu oile pierdute
alerg înspre locul unde aud
tălăngile verbelor sunând.
Trec peste măguri,
prin ierburi învăţate
de multe milenii
cu răbdarea.
Ies neguri din văi,
dar turma...
turma nu se arată.
O, de aş zări
măcar amăgitoarele pietre albe
şi eu aş juca de bucurie
ca flăcăul din baladă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează