Domnii mei,
acesta-mi este satul
de cinci milenii
ninge peste el.
A dus pe umeri ca Sisif pietroiul
toate orânduirile.
Sfâşie pânza norilor lui,
câteodată în zori
pare agăţat de cântecul cocoşilor.
Nu-i apărat de nici un meterez
că n-are averi ascunse.
A stat şi stă în vânturile sorţii
blajin şi resemnat,
ca un cioban cu fluierul la brâu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează