Ceața o străbate iară
râsul cuiva, șoptit.
Și tristețe mă-nfioară:
dinspre-azur s-a auzit!
Șoapte iar, o dezmierdare
ca-ntr-un vis plin de elan...
pare-mi-se,-o răsuflare
de femeie mi-e liman.
Râzi, vedenie ciudată,
gingaș chip, vis minunat!
Altă lume-ndepărtată
te-a ales și-naripat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează