Nu sărutările perfide…
dă-mi ochi-ți sumbru labirint
în care patima deschide
neantul viselor ce mint.
Dă-mi ochii tăi, adânci ca marea,
peste-al lor haos să m-aplec,
să sorb dintr-înșii nepăsarea
și amintirile să-nec.
A mea privire când străbate
adâncul lor mă înfior;
Oh! câte suflete-necate
nu rătăcesc în apa lor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează