Cu-nălțată, mândră frunte,
un deșert spic defăima
pe un spic plin de grăunte
ce în gios se atârna.
Zisă deci l-a lui vecin:
De râs lucru-i curios
că ții capul așa gios!
Îns-atunce spicul plin
au răspuns l-această ceartă:
Nu doresc a mă schimba;
a mea frunte-aș rădica
când c-a ta ar fi deșartă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează