Suie din taine şi tenebre gloata,
spre cer se suie, cântând, din stea în stea,
în orice anotimp de veacuri era gata,
stăpână pe destinul ei să stea.
Acum credința s-a mutat în flori
și vrerea gloatei cum s-a smuls din cuie
și-a aprins văpaia, ca de-atâtea ori,
și-o văd aievea cum pe tron se suie.
Cad regii, ca pozdării cad
și ard hlamidele pe ei, de nu-şi mai găsesc leacul,
în baia răzmerițelor mă scald
și chiuind, ca la nuntă, vom trece iar Feleacul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează