Tăcute lacrămi picură din plante
și-alunecă pe jgheabul de porfiră;
sub șipot stă Orfeu cântând din liră
pe-un glob purtat de gârbovul Atlante.
Păuni stelați podoabele-și resfiră
pe-un capitel de frunze de acante;
un grup voios de fauni și bacante
ironici stau și de păuni se miră.
Domnița vine, văduvă-ntristată,
și singurică șade la fântână,
cântând încet un vers al ei de fată.
Un gâlgâit de apă o îngână,
pe când pe vârful plopilor s-arată,
în clarul zilei, luna ca o zână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează