Într-o sară foarte lină
în primblare am ieșit,
la Copou, lângă grădină,
să răsuflu-aer dorit.
Când, văzut-am deodată
la stat mare o figură,
după modă îmbrăcată.
Dar, precum fac cii săraci,
purta-n umere desaci.
Dar nu am însemnat
di-i femeie au bărbat!
Mă mir d-acel venetic
și întreb atunci de nume.
Stahia-mi răspunde: N lume
intrigă oameni-mi zic.
În această țărnă bună
straturi samăn de minciună;
de calumnie, de crezare,
grânul meu amestec are;
neobosită-n lucru sânt,
dintr-un trec la alt pământ,
însă nicăire nu-i
ca pe malul de Bahlui,
pământ gras pentru minciune,
de se face de-a minune.
Ș-apoi tot aici, c-un preț
foarte bun, astfeli nutreț
să întreabă și să cată
ca o poamă delicată.
Pentr-acest product mănos
orice timp e priincios;
săcetă au umezală
niciodată-i dau sminteală.
După-această, a sa mână
iute samănă-n țărână;
un grăunte nu se pierde,
iată tot ogoru-i verde.
O minune! Ntr-un minut
ierburile au crescut;
înfloresc, ș-apoi pe loc
amu spicele se coc,
încât toat-acea câmpie
au produs minciuni o mie.
Cele ce cu ochii văd,
pipăind abie le cred.
D-oameni îns-atunci o ceată,
de minciuni nouă-nsătată,
case și copii lăsa,
la cules se îndesa.
Mândru-i fiecare spic,
dar denuntru nu-i nemic.
De-a gusta toți să îmbie;
altul pune în cutie
trufandale înfoiete,
la ținuturi le trimete,
văd colo femei frumoase,
deși ceva minciunoase,
a culege au mare dor
minciunele de amor.
Îngiositul în trufie,
neavând altă meserie,
de novele, care-i plac,
își culege un plin sac.
Speculanții de pe loc
pe la bolte marfa cară,
ca s-o vând-în iarmaroc
și pin târguri de pin țară.
Cii ce-ascultă pe la ușă
și veninul poartă-n gușă,
de bun nume răpitori,
culeg intrigi dintre flori.
Când prin chipuri feliurite
unu-ncarcă, altu-nghite,
deodată se arată,
coborându-să din ceri,
luminosul adevăr.
Nici un văl pre el umbrea,
fochie-n brațul său ținea.
Abie sânta cea figură
aruncă o căutătură,
iute, cum au răsărit,
farmăcul au și pierit,
ș-oamenii s-au minunat
cum așa s-au îngânat!…
Adevărule presfinte,
auzi calda rugăminte:
Între noi etern te-așază,
mintea noastră luminează;
d-aici intriga să piară,
ce pre noi vra să dezbine,
și poporul de prin țară
să se-ncreadă numa-n tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează