V-am necăjit? Sau nu sunteți sătule?
Că nu v-am pus firimituri destule?
Sau casa nouă poate nu vă place?
Nu v-ați simțit, sub streașină, în pace?
Unde plecați, prietenele mele,
Voi gureșe, voioase rândunele?
– Ba, am trăit aici frumoase zile,
și-ți mulțumim din inimă, copile!
Dar iată, sună frunza pe cărare
că e sfârșită și vacanța mare.
Căzu întâia brumă-n grădiniță
și-i frig și suntem numai în rochiță.
De-am fi avut pe noi măcar flanele,
o mai scoteam la cap, cumva, cu ele.
Ci tu, mai bine-nchide geamul până
din nou va crește iarba din țărână;
Ca, la vacanța ta de primăvară,
să ne vedem cu bucurie iară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează