De privighetori e orchestra:
„preludii sonore-ncepură”...
conduce-un sticlete cu brio
o fină, uşoară-uvertură.
Şi bruna zeiţă a nopţii
ridică încet o cortină
de nouri – de lână, greoi...
decorul arată-o grădină.
Pe scenă, zefirii şagalnici
(isteții şi veseli actori)
declamă un act de iubire...
(actrițe-s gingaşele flori).
În fundul decorului, luna
apare-ntr-un rol de regină,
iar stele de-argint sunt curtenii;
măreți, strălucind se-nchină…
Un ultim acord mai răsună,
se las-o cortină de nori
și-aplaudă-n freamăt toţi plopii
(tăcuții şi gravi spectatori).
Traducere de Mihai Rădulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează