Rit - Eugen Ionescu

Vorbesc despre mine

I. 

Plămadă de carne şi duh şi năzuinţi: zâmbesc şi plâng. 

Plămadă de carne şi duh şi năzuinţi: cui nu i-a fost 

de sineşi milă, cine nu se iubeşte pe sine? 

De ce plâng cu hohote de câte ori mă văd şi mă-nţeleg? 

II. 

Sărmane om, rănit şi sfios, ursit să mori, 

Mă iubesc pentru aceasta. Şi iubesc pe orice om acum 

ca pe mine; fiindcă îl înţeleg ca pe mine. 

Ce te doare, păpuşă de humă, de lacrimi şi lumini? 

Visul tău te doare. Şi neputinţa. Şi oboseala. Şi teama 

Şi gândul morţii. 

Plângi mult... Cât te iubesc aşa, cât te iubesc 

când plângi! 

Ce păcate săvârşite nu s-ar ierta în clipa asta? 

III. 

Trecătorule, tu, sau tu, sau tu, sau oricare; vino; 

vreau să mă uit în ochii tăi adânc, să înţeleg; ochii tăi 

care mă oglindesc pe mine 

Să te urăsc? Cine se loveşte pe sine? 

Să te lovesc? Mă doare.

Traducere de Mihai Rădulescu