Clipa cea repede (vitreg de repede
ălui de n-are s-o piardă şi lepede),
până la cântecul grabnicei lebede,
el a trăit-o repede-repede.
Ci fructele-n pajiştea altora, strepede,
se vor fi coptu-necoptu mai repede
ca ale dânsului, – pline şi netede,
coapte la soare de vară nerepede.
Stăm la o masă (ori, poate,-i o lespede),
strânşi la un praznic de fructe neveştede,
şi ni-i, pe iarbă, dejunul o repede
cuminecare din fructele-i netede.
Pasărea-şi lunecă umbra ei repede,
iarba acoperă masă (ori lespede),
nouă ni-i, însă, tot foame şi sete de
coaptele-i fructe la soare nerepede.
Iată-ne-n faptul strălimpedei vespere
(fructele cerului scapără netede);
iată-ţi, femeie, fiul sub lespede,
iartă-ţi-l, maică, fiul cel repede!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează