Uite toamna cum se stinge!
Umbra plopilor tresare.
Și amanții pe cărare
plâng sub frunza care ninge!
Slabă, tristă, -ngălbenită,
între vis și adevăr,
trece toamna despletită
și cu frunze moarte-n păr!
Pe când umbra cade multă,
tu, ce-ți porți alături doamna,
lasă vorba, taci și-ascultă
cât de dulce moare toamna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează